Stomatologie
Echipa
Dr. Manolea Horia - Octavian este șeful promotiei 2001 a Facultății de Medicină Dentară a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova.
Cu o bogată experiență clinică începută încă de pe băncile facultății și continuată apoi alături de mama sa, Dr. Manolea Eugenia-Alexandra - medic specialist stomatologie generală, Dr. Manolea Horia-Octavian este în permanență preocupat de formarea sa profesională find astăzi medic primar stomatologie generală și protetică dentară, cu competență în implantologie dentară și restaurări protetice cu sprijin implantar.
Dr. Manolea Horia-Octavian este profesor în cadrul disciplinei Materiale Dentare și Tehnologia Protezelor a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova.
Dr. Păsăreanu Gabriela Ionela este absolventă a Facultății de Medicină Dentară a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova promoția 2010 și a Facultății de Fizică a Universității din Craiova, promoția 2000.
De la terminarea facultății și până în prezent lucrează alături de domnul profesor universitar dr. Manolea Horia Octavian fiind în permanență preocupată atât de progresele apărute în medicina dentară cât și de stabilirea unei relații cât mai bune medic-pacient.
Dr. Rîcă Ana-Maria este absolventă a Facultății de Medicină Dentară a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova, promoția 2008.
Medic specialist parodontolog, doctor în științe medicale, având și competență în restaurări protetice cu sprijin implantar, Dr. Rîcă Ana-Maria a căpătat o experiență clinică importantă pe care o pune în slujba tratării pacienților săi. Ca medic dentist urmărește, în permanență, practicarea celor mai noi tehnici stomatologice, prin participarea la congrese de profil în țară și străinătate. Este un medic cu care se comunică ușor oferind, în relația cu pacienții, informații detaliate despre planul de tratament și cea mai bună atenție în rezolvarea problemelor acestora.
Dr. Ioana Tamara Rahela este șefa promoției 2016 a Facultații de Medicină Dentară a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova. Cu o practică clinică începută încă din facultate şi continuată apoi alături de d-nul Prof. Univ. Dr. Manolea Horia-Octavian, Dr.Ioana Tamara-Rahela este in prezent medic rezident în specialitatea de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-facială.
Știind că, tratamentul ortodontic îmbunătăţeşte atât aspectul zambetului, cât şi sănătatea orală şi faptul ca dinţii drepți sunt mai uşor de curaţat şi este mai puţin probabil să fie afectaţi de cariile dentare, Dr.Ioana Tamara-Rahela este preocupată de a se perfecționa în acest domeniu şi de a oferi pacienților un tratament de calitate şi multă seriozitate.
Dr. Găgeatu Anda este absolventă a Facultății de Medicină Dentară a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova promoția 2013.
Cu o experiență clinică începută încă de pe băncile facultății, Dr.Găgeatu Anda este o persoană răbdătoare, deschisă la noutățile medicale și căreia îi place sa lucreze cu copiii.
Dr Mitruț Ioana este absolventă a Facultății de Medicină Dentară a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova promoția 2018, în prezent fiind medic rezident protetică dentară și doctorand în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Craiova.
Interesul ei este terapia implanto-protetică, participând mereu la cursuri de perfecționare, pentru a fi in contact cu tot ce este nou si ca urmare de a oferi pacienților cele mai bune soluții pentru a avea un zâmbet sănătos.
Taşcovici Ecaterina - asistent medical
Niţă Tatiana - asistent medical
Stoica Claudia - asistent medical
Golea Marina - asistent medical
În cazul în care lipsește un singur dinte, pentru a restaura această lipsă (breșă) se poate apela la o metodă clasică – punte – care presupune șlefuirea dinților limitanți breșei sau se poate apela la o metodă bioconservativă – implant unidentar.
În afară de problemele estetice și eventual masticatorii pierderea unui dinte este punctul de plecare al multor alte probleme de la nivelul cavității orale. În momentul pierderii unui dinte se produce un dezechilibru la nivelul cavității orale, dezechilibru care se va accentua odată cu trecerea timpului. Complicațiile locale sunt pierderea osului, migrări și înclinări ale dinților învecinați și opuși dintelui extras.
Aceste retracții gingivale și osoase de la nivelul dinților vecini și opuși dintelui extras împreună cu înclinarea acestora determină apariția unor spații retentive care vor favoriza apariția cariilor și a leziunilor parodontale. Pentru a preveni apariția acestor complicații, înlocuirea dinților extrași trebuie făcută cât mai repede iar modalitatea de înlocuire poate fi planificată chiar înainte de efectuarea extracției propriu-zise.
Servicii
Serviciile stomatologice oferite de noi sunt:
Restaurări protetice pe implanturi
Tratamente protetice
Tratamente parodontale
Tratamentul cariilor
Tratamente endodontice (de canal)
Tratamente profilactice
Radiologie
Restaurări protetice pe implanturi
Implantul dentar este un șurub care înlocuiește rădăcina unui dinte care a fost pierdut. Rolul implanturilor dentare este acela de a susține lucrări dentare (coroane, punți sau proteze). Implantul dentar este inserat direct în os, unde se realizează osteointegrarea, adică fuziunea între suprafața implantului dentar și osul din jurul lui. Materialul din care este produs implantul dentar este cel mai frecvent titanul.
În cabinetul nostru utilizăm implanturi produse de firma germană Bredent medical GmbH & Co.KG.
Implantul dentar poate susține un dinte rezistent și fizionomic din porțelan (ceramică) sau împreună cu alte implanturi o lucrare dentară (punte). O punte pe implant este asemănătoare cu o punte dentară normală, cu diferența că este susținută de implanturi și nu de dinți naturali. Se folosește atunci când lipsesc mai mulți dinți, similar unei punți tradiționale, cu deosebirea că vor fi angrenate coroanele pe implanturi, și nu pe dinți naturali.
Intervenția de inserare a implanturilor dentare în os se face cu ajutorul anesteziei locale la fel ca pentru o extracție. După instalarea anesteziei se efectuează o incizie la nivelul gingiei pentru facilitarea accesului la nivel osos. Ulterior se forează în os un lăcaș cu ajutorul unor freze și truse speciale care nu permit încălzirea osului în timpul intervenției și reduc inflamația locală, făcând ca după trecerea anesteziei durerile post-operatorii să fie chiar mai mici decât cele de după o extracție dentară.
În acest lăcaș se va insera implantul, iar incizia se suturează și implantul este lăsat în os pentru o perioadă de 4-6 luni pentru a permite cresterea osului de jur imprejurul implantului si realizarea osteointegrării.
După această perioadă implantul se descoperă și se montează bontul protetic, urmând etapele de confecționare a coroanei de acoperire.
Pentru a beneficia de restaurări pe implanturi, pacientul trebuie să prezinte o ofertă osoasă suficientă inserării, adică să aibă os suficient în zona în care se va insera implantul. Dacă această cantitate nu este suficientă, se poate realiza o adiție de os.
Implanturile dentare se folosesc și în cazul absenței a 2-3 dinți laterali sau atunci când pacientul nu mai are molari (măsele) în zona laterală.
Pentru acest tip de restaurări se poate alege fie să se insere 2-3 implanturi, fiecare implant să restaureze absența unui dinte, sau o metodă mai avantajoasă – respectiv o punte realizată pe 2 implanturi dentare și un intermediar la mijloc.
Atunci când toți dinții sunt pierduți, o punte totală reprezintă cea mai bună soluție definitivă. Înainte de apariția implanturilor, nu exista nici o soluție fixă pentru persoanele care au pierdut toți dinții. Astăzi, este posibil să se insere implanturi dentare la nivelul întregului maxilar și să se aplice o punte fixă, fiind o soluție permanentă, stabilă și foarte estetică.
Pentru pacienții care nu mai au răbdare cu protezele convenționale din cauză că alunecă, trebuie lipite cu adeziv pentru proteză și nu au stabilitate, se poate realiza o proteză agregată pe mai puține implanturi. Proteza totală mobilizabilă se va prinde de implanturi prin sisteme speciale care îmbunătățesc atât stabilitatea, cât și confortul pacientului. Riscul de pierdere a unui implant este mare la pacienții cu igienă orală deficitară. Stagnarea plăcii bacteriene (resturi alimentare) duce la infectarea țesutului din jurul implantului și ulterior la pierderea acestuia, de aceea este important ca pacientul să se prezinte regulat la medicul dentist pentru igienizare, însă și acasă este obligatoriu să prezinte o igienă riguroasă.
Implanturile dentare permit obținerea unui sprijin suplimentar și realizarea unei game largi de lucrari protetice. Nu ezitați sa ne contactați pentru a realiza o evaluare personalizată în funcție de situația osoasă locală, nevoile dar și posibilitățile dumneavoastră financiare.
Tratamente protetice
Atunci când caria dentară a distrus o mare parte din dinte,acesta nu mai poate fi refăcut printr-o simplă obturație (plombă). Pereții restanți sunt prea subțiri pentru a putea suporta presiunea care se exercită asupra dintelui în timpul masticației și se pot fractura. De aceea este necesară protecția pereților sănătoși, prin acoperirea lor cu o coroană dentară. Dacă totuși dintele nu mai poate fi salvat și este extras, spațiul lipsă poate fi completat fie printr-o lucrare protetică (punte dentară), fie cu ajutorul unui implant dentar. Coroanele și punțile dentare sunt lucrări protetice fixe. Dacă pacientul pierde un număr mare de dinți, se confecționează o proteză dentară, care trebuie îndepărtată zilnic pentru igienizare (lucrare protetică mobilizabilă). Scopul final este de a reda sau de a oferi pacienților echilibrul funcțional, estetic și psihic.
Coroana dentară
În termeni mai simpli, o coroană dentară este o capă ce acoperă dintele pentru a-i reconstitui forma, culoarea, mărimea si rezistența. La ora actuală coroana metalo-ceramică reprezintă modalitatea standard de restaurare cu ajutorul coroanelor. Pentru pacienții care își doresc o estetică deosebită se pot realiza și coroane integral ceramice, fără suport metalic, pe suport de zironiu.
Coroanele dentare se indică în următoarele cazuri:
- pentru protejarea unui dinte a cărui structură este slăbită, de exemplu în urma unui tratament de canal
- pentru refacerea unui dinte fracturat sau care este distrus de carie peste limita refacerii prin obturații
- refacerea unui dinte cu obturații masive atunci când pereții de dentină sunt foarte subțiri și dintele se poate fractura
- pentru agregarea unei punți dentare
- pentru acoperirea unor dinți cu discromii puternice sau cu forme inestetice
- peste un implant dentar.
Puntea dentară
O punte este o combinație de mai multe coroane ce se realizează pentru a înlocui unul sau mai mulți dinți lipsă. Punțile dentare cu sprijin pe dinți restanți sunt restaurări dentare fixe care pot fi folosite pentru înlocuirea dinților lipsă , fiind o alternativă la proteze și implanturi.
Procedura nu este adecvată pentru toți pacienții, punțile dentare putând fi utilizate numai pentru a înlocui un interval de 1-3 dinți, iar dinții naturali de pe fiecare parte trebuie să fie suficient de bine implantați pentru a susține plasarea coroanelor dentare și a punților. Este important de știut că lucrarea nu va fi finalizată într-o ședință la medicul dentist. Într-o primă fază, dinții sunt pregătiți pentru ca reconstrucția dentară să dispună de spațiul necesar montării. În funcție de zona afectată se va decide ce tip de lucrare este necesară. Pentru o punte dentară fixă dintele lipsă este înlocuit de un dinte artificial prin șlefuirea dinților adiacenți spațiului liber.
O punte fixă servește la :
- înlocuirea dintelui/dinților lipsă
- echilibrează o mușcătură normală
- protejează creasta edentată de presiuni potențial nocive
- previne migrarea dinților antagoniști
- previne migrarea și înclinarea dinților vecini
- previne carierea dinților vecini
- întârzie instalarea bolii parodontale.
Dacă respectă măsuri riguroase de igienă orală, un pacient se poate folosi de respectiva punte dentară în jur de 7 ani sau mai mult, însă la un moment dat aceasta trebuie înlocuită. Este recomandată prezentarea la controlul stomatologic anual, moment în care se verifică modul în care mai sunt adaptate restaurările existente.
Protezele mobilizabile
Aceste proteze sunt structuri dentare mobilizabile, care imită dinții originali ca formă, culoare, mărime, etc și sunt utile pacienților cărora le lipsește fie o parte, fie întreaga dantură. Spre deosebire de protezele fixe, cele mobilizabile pot și trebuie scoase cel puțin o dată pe zi pentru a fi curățate. Proteza scheletată conține o bază protetică ce se așează în interiorul cavității orale, pe mucoase și pe structurile osoase. Dacă pacientul mai are dinți restanți, proteza se va atașa de aceștia cu ajutorul unor sisteme speciale ce asigura o mentinere si stabilitate foarte bune. Dacă pacientul nu mai prezintă susținere dentară, se va confecționa o proteză totală acrilică.
Proteza scheletată
Reprezintă o variantă de mijloc între o lucrare fixă și o proteză mobilizabilă totală.
Este compusă dintr-o parte fixă (o punte dentară pe dinții restanți) și o parte mobilizabilă. Partea mobilizabilă are un schelet metalic pe care se poziționează dinții din acrilat și care se fixează de partea fixă cu ajutorul unor sisteme speciale: capse, culise, telescoape. Partea metalică înseamnă o bandă de metal cu o grosime și o extindere reduse, care este poziționată în zone cu funcționalitate redusă și nu deranjează în nici un fel. Igienizarea este facilă, oferind posibilitatea de a fi îndepărtată din cavitatea orală și periată ca și dinții naturali.
Spre deosebire de proteza clasică, are o rezistență mai mare datorită scheletului metalic, iar fiind ancorată de dinții restanți oferă stabilitate în timpul vorbirii și masticației. Conferă o fizionomie perfectă pentru că sistemele speciale de prindere sunt aproape insesizabile unui ochi neavizat.
Avantaje :
- ocupă un volum mai mic, metalul având o grosime de 1 mm;
- se adaptează mai precis la dinții restanți și i se pot adăuga și elemente suplimentare de menținere (capse,culise);
- senzațiile gustative sunt mai apropiate de senzațiile avute înainte de a purta proteza;
- dinții pe care se sprijină proteza sunt mai protejați de stress decât în cazul croșetelor protezelor de acrilat;
- nu acționează ca un clește de extracție lentă a dinților;
- nu îmbătrânesc la fel de repede ca si protezele acrilice;
- nu retenționează bacterii pentru că suprafața rugoasă este redusă la maxim;
- oferă un confort și o funcționalitate sporită.
Proteza totală acrilică
Această proteză nu mai are nici un element de sprijin sau ancorare, sprijinindu-se direct pe gingii și osul maxilar. Realizarea unei proteze durează cel puțin 2 săptămâni și presupune mai multe vizite la medicul dentist. Purtarea unei proteze poate crea pacientului o stare de discomfort pentru câteva săptămâni. Nu este exclus să apară și iritații minore sau durere, precum și o creștere a fluxului salivar. Toate aceste probleme se vor diminua pe măsură ce pacientul se obișnuiește cu noua proteză. Pentru pacienții care prezintă atrofii marcate ale osului și gingiilor se recomandă inserarea unor mini -implanturi cu dimensiuni scăzute dar care asigură o îmbunătățire considerabilă a stabilității protezei.
Tratamente parodontale
Parodontoza este una dintre cele mai periculoase boli dentare, care, netratată la timp, duce la pierderea dinţilor! Deşi afecţiunile parodontale afectează aproximativ 1 din 3 persoane, această boală este tratată cu superficialitate de majoritatea pacienţilor. Parodontologia este specialitatea stomatologică care se ocupă cu tratamentul bolilor ce apar la ţesuturile de susţinere ale dinţilor şi la osul din jurul dinţilor.
Bolile parodontale sunt provocate în special de bacterii, dar există şi alţi factori ce pot influenţa progresia bolii:
- igiena orală necorespunzătoare;
- depunerile de tartru;
- predispoziţia genetică;
- bolile sistemice :diabetul, bolile de inimă,etc;
- fumatul;
- anumite medicamente (steroizi, epilepsie, anticoncepţionale orale, etc.);
- punţile dentare nepotrivite;
- dinţi în malpoziţie;
- abuzul de alcool;
- stressul;
- alte afecţiuni grave (HIV, cancer, etc);
- schimbările hormonale (precum cele care au loc în timpul sarcinii, pubertăţii, menopauzei, etc)
Tipuri de boli parodontale :
- gingivita (placa bacteriană irită gingiile, făcându-le sensibile şi sângerânde. Această fază este reversibilă.);
- parodontita (nefiind îndepărtată, placa bacteriană se transformă în tartru, formându-se pungile parodontale, aflate între dinte şi gingie.);
- parodontita avansată (parodontoza) (boala continuă să avanseze, distrugând mai mult os şi ligament parodontal, ducând la pierderea dintelui de pe arcadă.)
Parodontoza apare adeseori în urma unor gingivite netratate. Frecvenţa şi gravitatea parodontitelor provoacă mai multe extracţii dentare decât cariile la pacienţii peste 40 de ani. Parodontoza este în principal provocată de creşterea masei microbiene şi de dezvoltarea unor specii bacteriene mai agresive în placa dentară şi tartrul supra şi subgingival.
Există numeroase semnale care pot indica începutul unei boli parodontale:
- gingii care sângerează după periajul dentar sau după curăţarea dinţilor cu aţă dentară;
- gingii înroşite, umflate sau fragile;
- gingii retrase sau îndepărtate de dinţi;
- respiraţie urât mirositoare şi gust neplăcut persistent;
- durere la mestecat;
- dinţi extrem de sensibili la cald sau la rece;
- sensibilitate şi mobilitate a dinţilor;
- apariţia de puroi între dinţi şi gingii.
Prevenţia bolilor parodontale este întotdeauna mult mai uşoară, mai puţin costisitoare şi mai puţin dureroasă decât tratamentul. De aceea este importantă:
- spălarea dinţilor zilnic, de cel puţin 2 ori pe zi, urmată de folosirea apei de gură. Este modalitatea cea mai simplă şi la îndemâna oricui pentru a îndepărta bacteriile şi a preveni dezvoltarea cariilor;
- folosirea aţei dentare cu regularitate pentru a îndepărta resturile alimentare dintre dinţi pe care simplul periaj nu le poate elimina;
- adoptarea unei alimentaţii echilibrate;
- control periodic la medicul dentist;
- renunţarea la fumat (dacă este cazul).
Pentru tratarea parodontozei, tratamentul contribuie la controlarea infecţiei şi nu permite bolii să avanseze. Există diferite tipuri de tratament conform gradului în care a ajuns boala. Iniţial , medicul va interveni prin curăţarea profundă a dinţilor şi a şanţurilor gingivale prin intermediul detartrajului, pentru a îndepărta placa bacteriană şi tartrul. În anumite cazuri, sunt recomandate medicamente, iar în cazurile mai grave trebuie să se intervină chirurgical. Medicul poate sugera, de asemenea, modificarea anumitor comportamente, cum ar fi renunţarea la fumat, ca o modalitate de a îmbunătăţi rezultatele tratamentului. Indiferent de măsurile luate, pacientul trebuie să menţină o igienă orală foarte bună acasă.
Tratamentul cariilor
Cariile dentare sunt cauzate de acumularea de bacterii care digeră alimentele rămase pe dinţi şi le transformă în acizi care atacă dinţii. Este afectat mai întâi smalţul, iar apoi şi dentina. Cel mai des cariile se dezvoltă pe suprafeţele de masticaţie ale dinţilor, în şanţurile şi fosetele dinţilor, dar uneori apar în zone mai puţin vizibile, şi anume la nivelul punctelor de contact dintre dinţi. În fazele incipiente, caria dentară nu poate fi observată decât de medicul dentist. Atunci când prezenţa cariei este sesizată şi de pacient, leziunile sunt deja avansate.
Expectativa nu este recomandată în cazul durerilor dentare! Ignorarea cariei după ce dintele nu mai doare poate duce la infecții severe!
În mod normal este necesar controlul periodic la medicul stomatolog de 2 ori pe an. Numai în acest fel se pot descoperi leziunile carioase în stadiu incipient. Cu cât caria este surprinsă mai devreme, cu atât sacrificiul dinţilor este mai mic, tratamentul este mai simplu, mai puţin costisitor şi necesită mai puţine şedinţe.
La început, caria se manifestă ca o simplă colorare maro a dintelui. Ulterior apare o cavitate, care continuă să se mărească. Fără tratament de specialitate, se ajunge în final la îmbolnăvirea pulpei dentare şi apare durerea la dintele respectiv, care de multe ori este atât de intensă încât devine insuportabilă până la vizitarea medicului dentist.
Tratamentul cariilor urmăreşte:
- îndepărtarea strictă a smalţului şi a dentinei afectate, pe principiul preparaţiilor minim invazive;
- protecţia ţesuturilor sănătoase;
- obturarea cavităţilor cu materiale fizionomice, cât mai apropiate ca şi culoare de dintele afectat.
Caria dentară poate fi prevenită prin periajul dinţilor şi folosirea aţei dentare cu regularitate, prin controale stomatologice periodice, prin periaj profesional şi prin evitarea alimentelor bogate în zahăr. Pacientul împreună cu medicul stomatolog decid următorii paşi ai tratamentului.
Tratamente endodontice (de canal)
Endodonţia este specialitatea stomatologiei care se ocupă cu tratamentul canalului radicular. Tratamentul de canal este un proces laborios şi de durată care poate implica mai multe vizite la medicul stomatolog, în funcţie de starea anterioară a dintelui, dar şi de dificultatea intervenţiei . Din fericire, în ciuda complexităţii procedurii, nu este o intervenţie dureroasă, deoarece se lucrează sub anestezie locală. Tratamentul de canal este efectuat în scopul îndepărtării ţesuturilor inflamate (pulpa dentară sau nervul) din cauza unor infecţii locale sau a unor traumatisme.
Simptomatologia care indică necesitatea unui tratament de canal constă în:
- sensibilitatea dintelui în cazul consumului de alimente prea fierbinţi sau prea reci;
- durere la masticaţie.
Terapia asupra canalelor radiculare ale dinţilor este esenţială pentru menţinerea dinţilor pe arcadă.
Intervenţia începe după realizarea anesteziei locale. Medicul va îndepărta ţesutul bolnav din canalele radiculare, va curăţa şi va pregăti zona pentru obturaţie. În anumite cazuri se va aplica un antibiotic şi se va realiza o obturaţie temporară, aşteptându-se câteva zile pentru ca orice urmă de infecţie să dispară. Pentru finalizarea tratamentului de canal, medicul dentist va umple canalele rădăcinii şi dintele cu un material special, care asigură sigilarea zonei. Această intervenţie este necesară pentru a evita şi formarea unui abces, a unei zone inflamate, în care se colectează puroi şi care poate provoca umflarea ţesuturilor din jurul dintelui. Dacă nu se acţionează, infecţia se va răspândi, ceea ce poate conduce în ultimă instanţă la extragerea dintelui şi înlocuirea acestuia cu un implant sau cu o lucrare dentară.
Este important de ştiut pentru toţi pacienţii că un dinte, o dată supus tratamentului de canal, îşi pierde din rezistenţa sa naturală. Acest lucru se datorează în principal cariilor sau fisurilor ce au dus la lezarea pulpei dentare. Pentru evitarea fracturării ulterioare a structurii coronare, este esenţial ca dintele să fie reconstituit cu ajutorul coroanelor dentare care asigură protecţie pe termen lung.
Tratamente profilactice
Profilaxia reprezintă prevenirea îmbolnăvirii dentare,dar şi prevenirea complicaţiilor,în cazul afecţiunilor deja existente.
Detectarea precoce este cheia pentru evitarea tratamentelor complicate şi costisitoare.
Profilaxia afecţiunilor dentare constă într-o serie de măsuri în urma cărora se realizează un echilibru benefic menţinerii stării de sănătate oro-dentară :
- îndrumări privind igiena orală: însuşirea tehnicilor de periaj corecte, folosirea aţei dentare, folosirea periuţelor interdentare
- detectarea plăcii bacteriene cu ajutorul indicatorilor de placă
- fluorizarea : o formă de tratament profilactic cu o importanţă majoră în menţinerea sănătăţii dinţilor, prin întărirea şi remineralizarea smalţului. De asemenea, este indicat persoanelor care prezintă un grad ridicat de sensibilitate dentinară, eliminând discomfortul produs de expunerea dinţilor la temperaturi mai crescute sau mai scăzute. Aceasta poate fi realizată atât de medicul stomatolog, prin aplicarea unor produse profesionale, cât şi acasă, pacientul folosind paste de dinţi sau ape de gură pe bază de fluor.
- sigilarea: suprafeţele dentare pot prezenta şanţuri sau mici fisuri în care se acumulează bacterii, care în timp duc la formarea de carii dentare, ce afectează chiar şi copiii cu vârste foarte mici. De aceea, sigilarea se recomandă a fi făcută imediat după dezvoltarea dinţilor permanenţi (începând cu vârsta de 6 ani). Având în vedere că este vorba despre o măsură de prevenire, nu implică anestezie sau utilizarea frezelor şi nu este dureroasă. Sigilarea dentară presupune o igienizare prealabilă, fiind urmată de aplicarea unui lichid transparent sau opac pe suprafaţa dintelui. Sigilantul va pătrunde în şanţurile şi fosetele existente, se va întări şi nu va mai permite resturilor de mâncare sau bacteriilor să pătrundă. Protecţia sigilării se menţine pentru aproximativ 2 ani.
- detartrajul. Tartrul reprezintă un complex organo-mineral aderent de suprafaţa dentară, rezultat prin mineralizarea plăcii bacteriene. Iritant şi bogat în germeni, tartrul care se depune pe dinţi poate afecta în timp sănătatea acestora. Din păcate, îndepărtarea depozitelor de tartru nu poate fi rezolvată acasă, printr-un simplu periaj, ci doar de către medicul dentist prin intermediul detartrajului. Tehnica modernă cu ultrasunete nu afectează smalţul dinţilor, fiind o metodă de profilaxie foarte eficientă.
Detartrajul constă în îndepărtarea depozitului dur prin utilizarea aparatului cu ultrasunete şi lustruirea suprafeţelor curăţate.
Contrar opiniei generale a pacienţilor, detartrajul nu afectează smalţul dentar, iar “piatra” de la nivelul dinţilor nu îmbunătăţeşte stabilitatea acestora, ci favorizează apariţia bolii parodontale. Se recomandă un detartraj la 4 -12 luni în funcţie de nevoile pacientului.
- periajul profesional: se înscrie între măsurile de prevenţie şi este recomandat a fi făcut cel puţin o dată la 6 luni, mai ales în cazul fumătorilor. Rolul său este de a înlătura bacteriile depuse pe suprafaţa dentară, de a îndepărta petele şi depozitele superficiale de tartru care, netratate la timp, conduc la probleme mult mai grave.
Cu toate că periajul făcut acasă,de 2 ori pe zi,este absolut necesar, această măsură nu este şi suficientă. Periajul la cabinetul stomatologic este realizat cu aparatură profesională şi o pastă specială ce asigură o igienizare mai profundă și completează curățirea realizată acasă, îndepărtând placa bacteriană și din zonele mai puțin accesibile periajului dentar obișnuit
- gutiere bruxism. Bruxismul este un act involuntar care se manifestă prin scrâşnirea dinţilor şi încleştarea maxilarelor. Acest lucru se întâmplă, cel mai frecvent,în timpul somnului, provocând dureri faciale, dureri de cap, sensibilitate dentinară sau chiar mobilizarea dinţilor.
Netratată, această tulburare nu vă permite să vă odihniţi bine şi conduce în timp la deteriorarea dinţilor. Bruxismul apare atât la copii, cât şi la adulţi, dar este mai frecvent la persoanele cu vârsta cuprinsă între 25-44 ani.
Cea mai indicată metodă de tratament este purtarea unei gutiere, un mulaj realizat din cauciuc moale, care poate fi purtat noaptea, dar şi ziua, în funcţie de caz. Gutiera are rolul de a împiedica frecarea dinţilor între ei, prevenind astfel uzura lor suplimentară.
- consultul stomatologic periodic. Consultul stomatologic periodic are rolul de a evalua modificarile care au aparut la nivelul dintilor si gingiilor de la ultima sedinta stomatologica. Consultul periodic este echivalentul reviziei tehnice realizate pentru masini si sta la baza obtinerii unei sanatati orale pe termen lung. Frecventa cu care este indicat depinde de starea de sanatate orala si generala si variaza intre 4 si 12 luni
Pentru o parte din serviciile stomatologice suntem în relație contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate Dolj.
Radiologie
Investigaţiile radiologice reprezintă un ajutor important pentru medicul dentist. Un diagnostic corect şi complet nu poate fi pus decât după vizualizarea radiografiilor. În cabinetul nostru de radiologie realizăm cel mai folosit tip de radiografie dentară care poartă numele de radiografie retroalveolară şi presupune un film de dimensiuni mici în care pot fi vizualizaţi 2-3 dinţi.
Radiografia dentară reprezintă o imagine a dinţilor şi maxilarelor,obţinută prin expunerea la radiaţiile X. Pe radiografii se observă prezenţa cariilor, gravitatea sau vechimea lor, dar şi corectitudinea unor tratamente. În funcţie de informaţiile obţinute în timpul examinării clinice şi a celor furnizate de radiografii, se stabileşte diagnosticul şi se alege tratamentul cel mai potrivit. Pentru realizarea radiografiilor se foloseşte un aparat de radiologie care emite o doză foarte mică de radiaţii. Pentru protecţia pacientului se utilizează un şorţ de plumb, astfel încât iradierea să fie minimă. Şorţul este prevăzut şi cu un guler pentru protecţia glandei tiroide. Executarea radiografiilor de face de către personal specializat.
Developarea filmelor radiologice este automată în mai puţin de 5 minute. Radiografia retroalveolară este indicată în:
- detectarea infecţiilor sau inflamaţiilor periapicale;
- evaluarea stării parodontale;
- după traumatismele dento-alveolare;
- dinţi neerupţi sau în curs de erupţie;
- vizualizarea morfologiei radiculare înainte de extracţie;
- după tratamente endodontice;
- înainte şi după rezecţii apicale;
- evaluarea implantelor, postoperator;
- chisturi apicale sau alte leziuni în cadrul osului alveolar.